Atat de dulce pictura in ulei pe panza inspirata din poezia lui Mihai Eminescu

Tabloul meu inspirat din poezia Atat de dulce de Mihai Eminescu a fost facut in graba cu doar 2 zile inaintea expozitiei de la Centrul Cultural Calderon. Ieri am revenit asupra acestei lucrari si am adus niste imbunatatiri.

Despre poezia Atat de dulce, cenzurata in scoli si putin cunosuta de publicul larg am mai scris.

Poezia ce aminteste de creatiile poetei Sappho din insula Lesbos atesta ca Eminescu nu a fost un homofob cu viziuni traditionalist-ortodoxe, asa cum il prezinta diversi extremisti de dreapta care il amesteca ba cu Corneliu Zelea Codreanu si alti legionari, ba cu diverse fete bisericesti ca Arsenie Boca care de fapt tot omul legionarilor era. Eminescu cunostea destui oameni care aveau alte orientari sexuale si nu-i judeca si nu-i condamna pentru asta „Cunosc femei ca dupa ochii/ Si dupa zambetul tau mor”. Din poezia Atat de dulce reiese clar ca Eminescu nu vedea homosexualitatea ca pe un pacat sau ca pe un lucru rau. Cei care in ziua de azi cenzureaza anumite creatii literare si il amesteca in mod abuziv pe Eminescu cu legionarii nu sunt departe de salbaticii indoctrinati de religie care au ucis-o pe Hypatia, de cei din imperiul Bizantin care au ars si au distrus atatea texte printre care si poeziile scrise de Sappho sau de cei din evul mediu care ardeau oameni pe rug pentru ca aveau tupeul sa zica ca pamantul e rotund.

Atat de dulce

Atât de dulce ești, nebuno,
Că le ești dragă tuturor,
Cunosc femei ce după ochii
Și după zâmbetul tău mor.

Femei frumoase și copile
Te-ar îndrăgi, te-ar săruta.
Tu ai iubirea tuturora ­
Și numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericire
Tu răspândești oriunde-i sta ­
Ești fericirea tuturora
Și eu sunt fericirea ta.

De râzi, se desprimăvărează,
Învie totul unde-i sta,
Căci tu ești viața tuturora
Și numai eu viața ta.

De dragul tău și flori și oameni
Și stele să trăiască vor.
Pe mine mă iubești tu numai
Și numai eu doresc să mor.