Azi am facut un desen, un autoportret sufletesc si am scris si o poezie care descrie mai bine ideea care a stat la baza desenului. Mai jos este poezia
Intr-o lume fara de soare
Intr-o lume lipsita de culoare
Asta-i ceea ce sunt eu
O pata de culoare, un curcubeu
Un curcubeu ce traieste
Un curcubeu ce iubeste
Si se bucura de fiecare floare
Si fiecare raza de soare
Singura sunt in lumea cenusie
Unde viata-i anosta si pustie
Si oameni parca-s roboti
O masa amorfa-s toti
Precum niste umbre, toti la fel
Numai eu indraznesc sa fiu altfel
Si sa nu merg pe a lor urma
Si sa nu ma pierd in a lor turma
In asta lume fara de culoare
Stau si ma intreb unde oare
As putea zari alt curbuneu
Vesel asa cum sunt eu
