Poezia de mai jos scrisa de Mihai Eminescu atesta ca poetul nu era homofob si se pare ca avea in cercul sau de prieteni si lesbiene care se simteau atrase de iubita lui. Pornind de la aceasta poezie am facut pictura de mai sus, o pictura facuta cu cafea pe carton. Oare ce ar fi zis Eminescu daca ar fi stiut ca si peste 100 si ceva de ani o copila de 14-15 ani se va indragosti de aceeași femeie de care a fost si el indragostit inspirandu-l si continuand sa triasca prin opera sa care a reusit sa invinga timpul si moartea, sentimentele incapsulate in poezii fiind la fel de vii si pentru cei care le citesc acum dupa un secol?

Atat de dulce

Atât de dulce ești, nebuno,
Că le ești dragă tuturor,
Cunosc femei ce după ochii
Și după zâmbetul tău mor.

Femei frumoase și copile
Te-ar îndrăgi, te-ar săruta.
Tu ai iubirea tuturora ­
Și numai eu iubirea ta.

Un farmec blând de fericire
Tu răspândești oriunde-i sta ­
Ești fericirea tuturora
Și eu sunt fericirea ta.

De râzi, se desprimăvărează,
Învie totul unde-i sta,
Căci tu ești viața tuturora
Și numai eu viața ta.

De dragul tău și flori și oameni
Și stele să trăiască vor.
Pe mine mă iubești tu numai
Și numai eu doresc să mor.