Am realizat acest desen in pix si creioane colorate încercând sa pun pe hârtie aceeași imagine minunata a unei tinere fete pe care Eminescu o descria in poezia „Crăiasa din povesti” si despre care Sappho zicea intr-o poezie care din păcate nu s-a păstrat in întregime ca prin frumusețea ei eclipsează strălucirea lunii si a stelelor.

Ea este eternul feminin, un ideal de feminitate si frumusețe, o tanara cu pielea alba precum zăpada si parul blond peste care petalele roșii de trandafir cad sub forma de ploaie. Ea paseste atât de ușor cu vârful piciorului ei fin pe oglinda apei ce strălucește in lumina argintie a luni, luna fiind considerata unul dintre simbolurile feminității.