Poezia „Din valurile vremii” de Mihai Eminescu a fost unul dintre subiectele de la examenul meu de bacalaureat din 2005.Eminescu a scris aceasta poezie amintindu-si de Casandra, copila blonduța cu ochii mari si albaștrii din Ipotești pe care ai iubit-o atât de mult in adolescenta incat niciodată nu a mai putut sa o uite.Casandra era mai mare decât el. La doar 19 ani, când Mihai Eminescu era plecat la studii la Viena fata a murit, poetul fiind mereu marcat de moartea ei prematura si tragica.Când am citit aceasta poezie imaginea fantomatica a iubitei poetului a apărut in mintea mea, atât de frageda, atât de frumoasa, atât de suava, atât de pura, atât de ireala, ca o umbra străvezie venita din trecut.Poezia m-a făcut sa mă desprind de atmosfera rece de examen si sa intru in lumea poetului, sa trăiesc ceea ce el a trăit in momentul in care a scris-o.Poezia m-a făcut sa-mi doresc ca acea fata cu parul bălai sa fie reala, sa fie langa mine, sa simt fiorii imbratisarilor si sarutarilor ei.Poezia m-a făcut sa simt un dor puternic, un dor pe care l-a simțit si poetul.După examen am realizat mai multe desene si picturi inspirate de aceasta poezie, prin fiecare încercând sa aștern pe hârtie chipul ei angelic.