Ieri, folosind pixuri fluorescente am desenat un simbol stravechi prezent si in cultura dacilor (de unde a fost preluat de arhitectura populara romaneasca, la fel ca si „coloana fara sfarsit” folosita de daci ca stalp funerar), floarea vietii. In trecut acest simbol a fost raspandit pe toata planeta, fiind prezenta in arta tuturor civilizatiilor lumii.
Azi am savurat o cafea delicioasa preparata de Andreea Petria la Cascara Coffee Roastery pe Calea Victoriei. Cafeneaua s-a deschis ieri si este un spatiu primitor unde va puteti bucura de un cappuccino aromat, de un matcha latte, de un ceai cascara (facut din pulpa fructului de cafea) sau de o alta baututa delicioasa, alaturi de un croissant proaspat scos din cuptot, o prajitura sau un sandwich.
Azi am aflat despre expozitia unei pictorite care admira si ea frumusetea corpului feminin si iubeste feminitatea, cel putin in pictura, dar este casatorita cu… un barbat. Desi ea mi-a zis ca prefera barbatii si ii place doar sa picteze femei este posibil ca totusi sa fie bisexuala atata timp cat nudurile ei emana atat de multa senzualitate incat si eu simt o dorinta puternica de a le atinge. Am vorbit si cu patronul localului unde se organizeaza expozitia si inainte de toate acesta m-a intrebat… daca sunt majora si daca pot avea „o discutie intre 4 ochi si nu pe messenger” cu el. Oare de ce? Cred ca puteti sa va dati seama si singuri in ce conditii mi-ar fi organizat si mie o expozitie acolo… De ce nu are ursul coada si femeile sunt discriminate daca nu au relatii cu anumiti barbati? Nu dau nume dar probabil ca persoanele respective se vor recunoaste in aceasta postare.
Nu este prima data cand cunosc o femeie care admira in secret femeile, fara sa-si recunoasca propria bisexualitate, considerand probabil ca este ceva gresit in ea, un pacat de moarte. Cunosc foarte multe femei care admira frumusetea corpului feminin, se uita dupa alte femei pe strada si picteaza tot femei dar doar doua dintre ele au recunoscut macar fata de propria persoana ca se simt atrase (si) de femei, restul isi negau aceasta latura, incercand sa para ceea ce vrea societatea de la ele, nu ceea ce sunt ele cu adevarat.
In timp ce lesbienele reprezinta doar 2% din populatia feminina, mai putin decat barbatii homosexuali care sunt 4% din populatie, 20% dintre femei sunt bisexuale (sau chiar mai mult, existand si oameni de stiinta care sustin teoria conform careia toate femeile care se cred heterosexuale sunt de fapt bisexuale), aproape dublu fata de procentul barbatilor bisexuali, dar foarte putine isi cunosc si isi accepta aceasta latura. Foarte multe persoane bisexuale isi ascund atractia fata de persoanele de acelasi sex in societatea homofoba in care traim si cand e vorba de femei, acestea ajung pana la urma sa aiba o relatie cu un barbat de care depind si nu cu o femeie pentru ca se gandesc ca numai o relatie cu un barbat le poate asigura succesul in societate atata timp cat puterea financiara e in mana barbatilor si tot barbatii sunt cei care ajung sa ocupe functii importante.
La noi in tara feminismul e mort, fiind înlocuit de un pseudofeminism care scoate in fata femei care au ajuns „femei de succes” nu prin munca si forte proprii ci prin barbatii cu care au avut relatii in timp ce toate prietenele mele care dintr-un motiv sau altul nu au sot/iubit (unele dintre ele hetero care nu si-au gasit „printul”) nu au nici locuri de munca sau in cel mai bun caz au locuri de munca unde muncesc pana la epuizare pentru salariul minim sau doar putin peste si se tarasc de pe o zi pe alta zbatandu-se intr-o saracie lucie sau traiesc pe banii parintilor. Vedem mereu la televizot tot felul de vedete, cantarete, actrite, femei de afaceri si femei care pretind ca fac cariera in diverse domenii dar toate au in spate cate un sot sau cate un iubit om de afaceri sau cu o functie importanta, in timp ce femeile care muncesc si inca mai spera ca vor realiza ceva prin forte proprii mor in saracie si anonimat. Si eu muncesc foarte mult si la cat muncesc, daca succesul unei femei intr-adevar ar fi depins de munca ei si nu de barbati, as fi fost acum mult mai cunoscuta si plina de bani dar ma lupt cu morile de vant cu un loc de munca solicitant unde lucrez cu microorganisme periculoase pentru 1000 si ceva RON si cu nenumarate incercari de a iesi in lume cu arta mea care se sfarsesc cu refuzuri de care ma lovesc mereu. Nenumarate galerii au refuzat sa-mi expuna arta, tocmai pentru ca prin arta mea exprim cu curaj ceea ce simt sau pentru ca nu suport ca patronii acelor locuri sa-mi faca avansuri si sa ma de afara in strada cu picturi cu tot cand ii refuz. Nu mai vorbesc de joburile la care am renuntat in momentul in care seful incepea sa se dea la mine. Oare de ce nu vedem NICIODATA in tara asta o femeie „de succes” care nu a avut niciodata sot sau iubit?
Recent m-am despartit de iubita mea pentru ca pur si simplu nu aveam unde sa locuim impreuna. Ea muncea din greu pentru un salariu putin peste salariul minim si nu avea nici casa, fiind nevoita sa doarma pe la rude si pe unde apuca iar eu locuiesc cu parintii in casa strabunicilor si ma tarasc de pe o zi pe alta din salariul de 1000 si ceva RON. Asa s-au incheiat si relatiile anterioare, din cauza presiunii societatii si a discriminarilor care se fac indirect, prin mijloace economice. Nu exista o lege care sa-mi interzica sa locuiesc cu o alta femeie dar societatea face totul ca sa nu ne permitem asta, sa nu avem nici macar banii de chirie si nici sa nu putem accesa un credit atata timp cat nu exista nici macar parteneriatul civil in tara asta. Iubita pe care am avut-o in 2013 avut si mai mult de suferit. Nu avea un loc de munca, fiind concediata dupa ce cei de acolo au aflat de orientarea ei sexuala, si a ajuns sa doarma in parcuri si pe sub poduri dupa ce a fost data afara din casa de familie. In conditiile astea nu e de mirare ca o bisexuala va alege un barbat si isi va ascunde mereu bisexualitatea gandindu-se ca o relatie intre doua femei nu va avea nicio baza si niciun viitor, ca vor ajunge amandoua sa doarma pe strazi si sa faca dragoste in boscheti.
Numai eu stiu prin cate am trecut si cat de lovita am fost de societate dar asta nu m-a facut sa dau inapoi si sa-mi pied curajul de a ma exprima liber prin arta mea.chiar daca asta ma costa.
Eu am expus alaturi de AAPB din anul 2002, pe vremea cand numarul membrilor era mult mai mare decat acum si asociatia dispunea de galeriile de la Teatrul foarte mic si Rosetti care intre timp au fost desfiintate. Din 2004, cand in urma unei retrocedari asociatia a fost obligata sa paraseasca sediul si sa inchida galeriile de la Rosetti pana in 2011 am facut o pauza, nemaifiind membru, iar in 2011 m-am reinscris la rugamintile lor.
I-am ajutat si cu promovarea online si cu afisele pentru expozitii pana cand s-a bagat pe fir o oarecare Gabriela Ichim, care in loc sa se trezeasca de dimineata si sa se duca la serviciu in fiecare zi, traieste ca un parazit pe pensia pictoritei Adriana Palaceanu si altor batrane de care pretinde ca are grija si a inceput sa ne ceara si noua bani pentru site afise si chiar si pentru fotografiile de la vernisaje, lucruri pe care pana atunci le faceam eu FARA SA CER BANI pentru ele si ar fi putut sa le faca oricine.
Asa cum ma ocup de siturile mele, de blogurile mele, de canalul meu de youtube si de propria promovare pe retelele sociale, asa puteam sa fac si pentru AAPB. Aceasta Gabriela Ichim lua cate 50 RON pentru pagina fiecarui artist de pe situl AAPB si inainte de fiecare expozitie cerea de la fiecare artist la inceput 5 lei, apoi 10, apoi 30, iar la expozitia Trairi Plastice de la Palatul Parlamentului, unde nu se platea NIMIC pentru sala a cerut 70 RON, FARA CHITANTA si fara sa plateasca ceva statului pentru banii incasati, vezi doamne pentru mancarea si bauturile de la vernisaj (cu banii stransi s-ar fi cumparat si caviar, somon, creveti sushi si alte delicatese, iar noi am avut numai gunoaie de cativa lei din supermarket, covrigei de 1 leu biscuiti, produse de patiserie de proasta calitate si vin prost care nu cost nici macar 10 RON) si pentru afisul si pozele pe care ar fi putut oricine sa le faca. Eu nu am fost de acord si mi-au sarit in cap Cristiana Anton (care nu a fost de acord sa cumpar eu mancare si sucuri pentru vernisaj in loc sa dau banii cash) si Nicolae Chilia, presedintele asociatiei, care se plange mereu ca asociatia nu are destui bani in conturi pentru a inchiria spatii pentru galerii de arta, in schimb si-a facut el casa si atelier, doar pentru el si nu cred ca doar din banii stransi din pensie. Sunt sigura ca si Chilia si Cristiana Anton inghit cate o halca grasa din banii stransi de Gabriela Ichim, isi impart prada ca mafiotii.
Chilia sustinea mereu ca banii nu ajung nici macar pentru facturile de la sediul care era deschis doar cateva ore joi in timp ce in restul timpului era folosit ca atelier de catre Constantin Tanislav si alte persoane. Din cotizatiile noastre se platea ce consula Tanislav in scop personal, curent, gaze, apa etc. In 2015 cand am avut expozitia personala acolo am fost singurul artist din AAP care a tinut mortis sa tina galeria de pe Pop de Basesti deschisa zilnic, cat mai mult timp si venea mereu Tanislav acolo si incerca sa ma convinga ca degeaba stau acolo, ca oricum nu vine nimeni si stiu ca intr-una din zile am plecat cand a venit el ca aveam si eu treburile mele, iar Tanislav a incuiat usa si s-a apucat sa picteze inauntru ca si cum ar fi fost la el acasa.
Spatiul acela ar fi trebuit sa stea tot timpul deschis si sa fie folosit pentru expozitii si workshopuri de pictura, activitati zilnice sau care sa aiba loc cat mai des si din cauza ca nu a fost folosit in scopul declarat a fost luat inapoi de catre primarie, iar artistii au fost dati afara de acolo
Nu stiu daca a fost sau nu vorba si de o chirie care ar fi trebuit sa fie platita din cotizatii si nu s-a platit, banii ajungand tot in conturile lui Chilia si nu ma bag atata timp cat nu am dovezi dar in trecut stiu ca Dumitru Nicolae Chilia a mai furat din banii asociatiei si atunci a fost prins si inlocuit de Mihai Boroiu si pot spune ca aia a fost una dintre perioadele bune ale asociatiei dar nu au trecut decat cativa ani si Chilia a fost reales presedinte al AAPB.
Eu m-am despartit definitiv la AAPB dupa expozitia Culori Mestesugite de la Centrul Cultural Mihai Eminescu, fost Calderon unde am avut si eu expozitii personale si stiu foarte bine ca nu se plateste taxa, doar se lasa o lucrare si Gabriela Ichim si cu Cristiana Anton mi-au cerut iar 30 RON cica pentru „protocol”, adica pentru mancare si bautura iar eu am zis clar ca nu am cash si o sa vin cu piscoturi, fursecuri saratele si suc de banii astia si zis si facut. Am fost in supermarket inainte de vernisaj si am facut cumparaturile de rigoare si le-am aratat si chitanta si tot nu au fost multumiti, astia in conditiile in care piscoturile saratelele si fursecurile mele erau mult mai bune decat gunoaiele lor de saleuri rancede, sticksuri de 1 leu, covrigi de iti rupeai dintii in ei, alune care erau si ele rancede si vinuri ieftine de supermarket. Daca toti banii stransi (30 RON X 40 pictori = 1200 RON) ar fi fost folositi pentru „protocol” cum ziceau ei atunci am fi avut numai icre negre, sushi, branzeturi fine, fructe de mare proaspete si vinuri scumpe de colectie pe masa.
Cand am vazut asta m-am simtit eu prost fata de doamna Scurtu si de toata lumea de acolo. Cum si-au permis sa ceara bani asa ca ultimii borfasi de pe strada, fara chitanta si fara justificare atata timp cat sala le-a fost oferita GRATUIT, de mila. Altii le ofera sali gratuit de mila si donatii iar ei baga bani in buzunar in timp ce artistii sunt ciupiti sau chiar jupuiti de bani in loc sa beneficieze de sustinere din partea asociatiei. Nu mai vreau sa expun cu o asociatie care pretinde ca ma ajuta sa ma dezvolt ca artist, dar organizeaza expozitii doar in spatii unde as putea expune si eu singura si fara sa platesc taxa sau platind mai putin decat le bag lor in buzunar. Eu le-am propus de nenumarate ori sa strangem bani ca sa inchiriem un spatiu (Nu mi-as permite sa dau 4000 de euro ca sa expun singura intr-un loc central dar as fi dispusa sa dau 100 de euro ca sa particip la o expozitie de grup intr-un loc unde stiu sigur ca e trafic si vin si turisti straini si as avea sanse sa scot macar banii investiti) si nu au fost de acord, in schimb ei organizeaza expozitii de grup la Centrul Eminescu, Casa Schiller si Cercul Militar National, locuri unde artistii pot expune si pe cont propriu, iar la Eminescu si Schiller nu se plateste taxa, doar se doneaza o lucrare.
Moringa oleifera ( copacul-hrean, copacul-copan sau copacul kelor ) este un arbore care apartine familiei Moringacea si creste in Africa si anumite zone din Asia, cum ar fi India. Planta bogata in antoxidanti, fier si vitamina C este utilizata pentru proprietatile sale nutritive si curative, fiind utilizate toate partile sale. Frunzele sunt o sursă excelentă de proteine, vitamine şi minerale, fiind bogate in vitamina B6, vitamina C, vitamina B2 si vitamina A, in timp ce pastaile au un continut si mai ridicat de vitamina C si zinc
Ceaiul de moringa este bogat in vitamina C si fier, are proprietati antiseptice, mentine un nevel scazut al tensiunii arteriale si al colesterolului, si protejeaza ficatul.
Moringa se foloseste si in industria cosmetica si de parfumerie, facand pielea mai fina si mai elastica.
Mai sus este pictura mea reprezentand florile alba ale acestui arbore
