Sunt singura si imi este dor sa iubesc si sa fiu iubita si din aceasta dornta puternica s-a nascut si lucrarea de mai sus, o pictura fluorescenta in acrilice pe panza, o pictura despre dragoste si pasiune.
Mi-e dor sa fiu cu ea, sa ma tina in brate, sa ma iubeasca. O visez mereu desi inca nu am intalnit-o si i-am redat chipul prin mii de desene si picturi, iar acestea sunt cele mai noi. Am facut aceste desene si picturi ieri, gandindu-ma la ea.
Prin aceasta lucrare am asternut pe panza imaginea din ultimul episod al poemului simfonic Vox Maris al lui George Enescu, dupa naufragiu si dupa apusul soarelui cand apa marii luceste in lumina lunii iar in strafundurile acesteia se poate vedea o corabie scufundata, ca o fantoma, ca o umbra a unei tragedii
Asa mi-o imaginez eu pe Simina din nuvela Padureanca a lui Ioan Slavici, o fata plapanda de la tara, mica si frumoasa, cu trasaturi fine, cu ochii mari, scaldati in lacrimi la umbra bretonului. Pe chipul Siminei se poate citi tristetea unei povesti fara happy end.
Pentru necunoscatori ce am pictat eu ar putea fi un copac dar este un neuron piramidal din scoarta cerebrala iar lumina este un influx nervos, una dintre caramizile de baza ale gandirii noastre. Chiar daca nu avem cunostiinte in domeniu simtim in mod inconstient ca exista o asemanare izbitoare intre forma unui neuron si forma […]
Te rog Abanthis, Sappho a ta te cheama Nu iti iei lira din Lydia sa canti Un alt cantec pentru Gongyla in timp ce dorinta inca iti mai misca corzile inimii tale? Pentru acea fata, acea fata frumoasa: rochiile ei lipindu-se de corp te fac sa tremuri cand o vezi, si eu sunt fericita pentru […]