Ma numesc Corina Chirila si obisnuiesc sa desenez si sa pictez de cand aveam 13-14 ani.Nu am facut niciodata studii de specialitate si am ales un alt drum in viata mea profesionala dar pentru mine pictura va ramane cea mai placuta modalitate de petrecere a timpului liber si cel mai frumos mod in care eu imi exprim cele mai profunde trairi. Imi place sa astern pe carton, hartie, panza toate sentimentele mele, toate dorintele si fanteziile mele, toate lucrurile la care aspir dar nu pot sa ajung, toate lucrurile la care pot doar sa visez.
Pictura de mai sus participa la salonul de toamna organizat de Cenaclul Tuculescu la Cercul Militar National, sala foaier. Vernisajul are loc azi la ora 18. Expozitia este deschisa pana pe 11 octombrie.
Ieri am pictat acest arbore preistoric din genul Sigillaria, disparut de acum 254 de milioane de ani. Arborii din genurile Sigillaria si Lepidodendron au crescut in mlastinile enorme din carbonifer. Radacinile si partea de jos a trunchiului erau sub apa. Cresterea lor era foarte rapida, in doar cativa ani acestia ajungand la inaltimi peste 30 […]
Ei sunt multi si precuum o armata numeroasa vin spre noi. Cei mai multi dintre ei sunt barbati in putere, numai buni de trimis pe front. Ei vin dintr-un iad dominat de razboaie si orori, unde moartea pluteste in aer, violenta e „sfanta”, crimele se comit in numele lui Dumnezeu si foametea intregeste peisajul dezlolant, […]
Dorinta Vino-n codru la izvorul Care tremura pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Si în bratele-mi intinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ti desprind din crestet valul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei sedea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în par infiorate Or să-ti cada flori de tei. […]
Ieri am facut acest tablou. Este un tablou despre vidul in care m-am piedut de atatea ori de sarbatori, in zilele de duminica in vacante pe vremea cand inca ma pregateam pentru cariera si in concediile date in masa in luna august, vidul in care plutesc dezorientati multi elevi si studenti aflati in vacanta, pensionarii […]
Sappho a scris nenumarate poezii prin care si-a exprimat propriile sentimente, poezii sensibile despre frumusetea regasita in arta, despre feminitate, gratie si iubire dar si despre tristetea lasata in urma de o despartire inevitabila, cum e pozia mai jos, adresata unei fete care a trebuit sa plece impotriva vointei ei. Despartirea a fost dureroasa atat […]