Pictura de mai sus si desenele in pix albastru de mai jos au fost inspirate din poezia lui Mihai Eminescu “Din valurile vremii”, poezie care m-a impresionat profund facandu-mă si pe mine sa simt acel dor puternic pe care l-a simtit poetul când a scris-o gandindu-se la prima lui iubire, Cassandra Elena Alupului, fata blonduța din Ipotești care a murit la doar 19 ani lasandu-l pe poet atât de îndurerat. Nimeni si nimic, nici măcar Veronica Micle nu a putut sa o stearga din mintea poetului, acesta fiind toata viața lui îndrăgostit de ea. Si eu m-am îndrăgostit de aceasta fata după ce am citit poeziile lui Eminescu deși nu am cunoscut-o niciodată. De fiecare data când citesc poeziile in care apare imaginea ei parca o vad iar prin aceste desene am încercat sa dau viața imaginii ei, așa cum o descrie poetul si așa cum o vad eu.

Primele doua desene de mai jos sunt mai noi in timp ce celelalte doua sunt mai vechi

 

 

Din valurile vremii…
de Mihai Eminescu

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai –
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri –
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos…
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.